Jocuri pentru dezvoltarea socio-emoțională: Pantomima (Joc didactic)

a) Exercițiul de tipul „ca și cum”

Am pregătit cartonașe pe care erau trecute diferite sarcini: „Mergi ca un om grăbit”, „Mergi ca un copil care a întârziat la școală”, „Mergi ca un cowboy”, „Mergi ca un uriaș”, „Mergi ca un pitic”.

Fiecare copil trebuia să tragă câte un cartonaș și să execute sarcina descrisă pe el.

b) Ia comandă

Un copil este lider și le spune celorlalți ce să imite. Copiii privesc mișcările celui care a executat pantomima și la final liderul le dă câte o notă. Pe rând, fiecare copil va fi lider și va propune celorlalți o serie de mișcări mai complicate, iar ceilalți să le vor imita.

Competență generală: dezvoltarea abilităților emoționale și sociale.

Scopul:

• antrenarea capacităților empatice;
• activarea și optimizarea resurselor creative.

Obiective:

• Să coopereze între ei urmărind mișcărilor celorlalți;
• Să-și dezvolte atenția și să-și formeze autocontrolul propriilor mișcări.

Desfășurare:

Cadrul didactic propune copiilor să formeze un cerc. Fiecare, pe rând, va trebui să prezinte celorlalți starea lui de moment, utilizând mimica și pantomimica. Pentru a oferi participanților timp de gândire și pentru a face exercițiul mai antrenant, se propune ca exteriorizarea unei stări să se facă după două bătăi din palme realizate în același timp de către toți membrii grupului.

Copiii trebuie să identifice starea protagonistului. După mai multe încercări de recunoaștere sau după identificarea corectă a stării, toți participanții vor încerca să imite mimica, gestica protagonistului și să trăiască starea acestuia.

Efectele obținute în urma aplicării exercițiului: Copiii vor avea posibilitatea de a se transpune în starea celuilalt. Ei vor experimenta o anumită stare și vor asocia cu o anumită expresivitate corporală. Vor realiza un antrenament empatic dirijat care a avut avantajul validării unei experiențe empatice sigure, de calitate și într-un timp scurt.

Soluțiile și propunerile venite din partea copiilor apar în mod spontan, fără intervenția cadrului didactic, dovedește că aceștia se simt bine în grup, îl consideră un spațiu de siguranță ce permite libertatea propriei manifestări. Va fi antrenată și exersată capacitatea de observare atentă a comportamentului celuilalt.

Copiii vor conștientiza faptul că pot să afle multe despre celălalt numai urmărindu-i mimica, gestica, postura. Ei vor ajunge la concluzia că atunci când identifici corect starea celuilalt, știi cum să comunici cu el și astfel se obțină o bună relaționare.