Sarcina de lucru pentru elevi
1. Lecturați două surse istorice pentru a identifica definiții ale democrației:
A. „Avem o constituţie care nu ia nimic din legile altora, ba mai degrabă, în loc să-i imităm pe alţii, noi le suntem pildă. Se numeşte democraţie, pentru că orânduirea acestora nu este în interesul celor puţini, ci în al celor mulţi. În neînţelegerile dintre particulari , legea este egală pentru toţi. Cât priveşte dregătoriile pe fiecare noi îl preţuim pentru îndeletnicirile obşteşti, potrivit meritului care i-a făcut faimă. Omul nevoiaş nu este împiedicat , prin aceea că nu are un nume vestit , de a înfăptui un bine cetăţii… Ba, chiar, unii dintre cei a căror îndeletnicire de căpetenie e munca sa pricep totuşi destul de bine să cârmuiască cetatea. Numai noi îl socotim pe bărbatul fără activitate obştească nu un om puternic , ci chiar un om nefolositor. ”
(Tucidide , Războiul peloponesiac)
B. „Clistene (…) dă cetății o nouă organizare. El definește un spațiu politic întemeiat pe deme, un fel de sectoare de reședință a cetățenilor, repartizați în zece triburi în care sunt reprezentate diferitele regiuni ale Atticii, zona de coastă, interiorul și orașul. Prin tragere la sorți, cincizeci de cetățeni din fiecare trib constituie Sfatul, format din cinci sute de membri, a cărui permanență e asigurată prin rotație de către un trib. Anul politic e divizat de asemenea în zece perioade sau pritanii, câte una pentru fiecare trib. Tot prin tragere la sorți, în fiecare zi e desemnat un șef al pritanilor. Astfel, în acest sistem democratic, un cetățean poate, pentru o zi, să fie șeful Sfatului care pregătește legile votate de Adunarea poporului, ecclesia. Un colegiu de zece magistrați, arhonții, administrează cetatea, iar zece strategi asigură conducerea militară. Pentru împiedicarea oricărei derive politice, Adunarea poporului poate decide exilarea pentru zece ani a unui cetățean, votând ”ostracismul”. Pe de altă parte, pentru a permite celor mai puțin bogați să participe la Sfat, cetatea le atribuie o îndemnizație de prezență. Democrația ateniană e întemeiată așadar pe voința egală a tuturor. Nu trebuie uitat că sunt excluși noncetățenii, cum ar fi sclavii, dar și soțiile atenienilor. În acest sistem, cei mai bogați au și obligații: participarea la construcția de vase și finanțarea corului pentru reprezentațiile teatrale. “ (Jean Carpentier, Francois Lebrun, Istoria Europei )
2. Democrația ateniană a fost răspândită și în alte zone prin intermediul coloniilor. Rezolvați exercițiul: learningapps.org/display?v=pjiq6vn5n20 pentru a descoperi etapele întemeierii unei colonii.
3. Localizați pe hartă 5 colonii grecești: learningapps.org/display?v=p9isxtdqk21
Rezultate așteptate ale învățării
- Să definească termenul de democrație
- Să ordoneze cronologic principalele etape ale întemeierii unei colonii
- Să localizeze pe hartă 5 colonii grecești
Modul probabil de desfășurare a activității
Suita de sarcini de lucru poate fi utilizată în clasă sau ca temă pentru acasă. 1. Lecturarea surselor istorice și identificarea definițiilor democrației:
SURSA A: are o constituție care nu ia nimic din legile altora; orânduirea... este în interesul celor mulți; legea este egală pentru toți. SURSA B: un cetățean poate pentru o zi să fie șeful Sfatului care pregătește legile; voința egală a tuturor cetățenilor; există și responsabilitate, pentru împiedicarea oricărei devieri politice, Adunarea poporului poate decide exilarea pentru zece ani a unui cetățean votând ostracismul. Elevii rezolvă apoi sarcinile de la punctele 2 și 3, după care au loc discuții, pentru eventuală corectare și consolidare/ fixare.
